REPUBLICA MOLDOVA A MAI PIERDUT UN DOSAR LA CEDO DIN CAUZA TRATAMENTULUI INUMAN DIN PARTEA POLIȚIȘTILOR
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Republica Moldova în cauza cetățenului Ion Caracet contra Moldovei şi a obligat Guvernul de la Chişinău să-i achite victimei prejudiciu în valoare de peste 13 mii de euro.
Potrivit unui comunicat al Asociaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”, Curtea a făcut publică decizia în data de 16 februarie. Cazul moldoveanului Ion Caracet a ajuns la CEDO după ce poliţiştii l-au torturat într-un dosar deschis pentru pentru comitetrea unui jaf. În data de 13 martie 2009, reclamantul, împreună cu alte 5 persoane au fost arestate fiind suspectați de comiterea unui jaf de arme.
Reclamantul a susținut că a fost bătut de polițiști în momentul reținerii sale, precum și pe timpul arestului preventiv, în încercarea de a obține de la el o mărturisire, ulterior acesta a fost supus relelor tratamente, în particular, acesta a fost lovit cu butelii din material plastic umplute cu apă, astfel încât să nu i se lase urme vizibile pe corp.
Cu cinci zile mai târziu, în urma unei expertize medico-legale, expertul a constatat pe corpul reclamantului echimoze pe pleoapa dreaptă și escoriații în jurul nasului și la genunchiul stâng. Un al doilea raport medical, eliberat la data de 09 aprilie 2009, nu a identificat nici o leziune corporală vizibilă.
În data de 16 martie 2009, reclamantul a fost plasat în arest preventiv pentru o perioadă de 10 zile, perioadă care a fost prelungită pentru întreaga desfășurare a urmăririi penale. Instanțele au justificat prelungirea arestului preventiv referindu-se la gravitatea faptei, complexitatea cauzei și riscul eschivării de la urmărire, reclamantul ar putea prejudicia cursul anchetei și perturba ordinea publică.
Reclamantul a contestat încheierile de prelungire a arestului preventiv, însă acestea au fost respinse de Curtea de Apel.
Reclamantului a fost recunoscut vinovat de infracţiunea imputată și condamnat la 10 ani de închisoare.
În fața Curții reclamantul s-a plâns de violarea articolului 3 din Convenția pentru drepturile omului care prevede interzicerea tratamentelor inumane sau degradante și articolului 13 în care este precizat că fiecare persoană are dreptul la un remediu efectiv, susținând că a fost maltratat în timpul reținerii și pe durata arestului preventiv și că nu s-a efectuat nici o investigație efectivă în acest sens.
Aceste considerații au fost suficiente pentru Curte să concluzioneze că detenția preventivă pentru mai mult de paisprezece luni și jumătate nu a fost bazată pe motive relevante și suficiente.
Reclamantul a pretins suma de 95,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral, și 3,810 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Curtea a acordat reclamantului cu titlul de prejudiciu moral suma de 12, 000 de Euro și suma de 1,600 de Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Comentariile sunt închise