PLEACĂ DE ACASĂ CU DURERE ÎN SUFLET ȘI REVIN CU LACRIMI DE BUCURIE

Pleacă de acasă cu durere în suflet și revin cu lacrim de bucurie. Este vorba despre cetățenii Republicii Moldova care pleacă an de an în Rusia pentru a câștiga un ban. Ei spun că salariile mici și fărădelegile din țară i-au somat să ia calea pribegiei. O bună parte dintre cetățenii care muncesc în Rusia îi putem întâlni pe peronurile garilor din țară. Potrivit lor aici vedem în ce direcție se mișcă țară și mai exact masurile pe care le întreprind autoritățile de opri exodul forței de muncă.

Unii dintre ei au muncit ani buni în federația Rusă și au reușit să se integreze, mai mult ca atât au gasit curajul de-și araja și copii. Este cazul Eugeniei Conia, care de 20 de ani a muncit în Rusia, iar de sărbători pleacă la fiică și nepoți.

Mă așteaptă copii, nepoțica. Am o nepoțică în clasa a VIII-a. Sunt plecați din Republica Moldova din 1997. Au căpătat cetățenia rusă și plec la ei să întâlnesc Anul Nou.

Cum este să întâlniți anul nou cu cei dragi printre străini? Cu o durere în suflet . Noi am avut o țară în care am fost asigurați cu locuri de muncă. Dar acum, cu ce ne-am ales? Drumuri și iar drumuri.

Ce sentimente aveți atunci când plecați din Republica Moldova în străinătate? Cu lacrimi în suflet. Acolo m-am născut aici am trăit. Cer iertare.

Un alt destin, dar aceiași cale o are și Vera Duscinscaia care a urcat în trenul Chișinău-Moscova pentru a ajunge în orașul Kaluga, acolo unde s-au stabilit copii ei.

Merg la copii și nepoți. Ei locuiesc în orașul Kaluga. Este grea despărțirea? Aici mai am și un fiu. Nu, deja mi-am format o deprindere. E bine și acolo și aici. Știți nu mai vreau să plec nicăieri. Nicăieri în lume nu e ca acasă.

Plecarea masivă a concetățenilor noștri spun pasagerii trenurilor Chișinău -Moscova a reușit să dezbine multe familii.

Pentru ce să vin mamă acasă. Ei întradevăr nu au de lucru. Am un fiu pe care l-am oprit pentru o vreme acasă deoarece nu-l recunosc copiii. El venea pentru o perioadă scurtă și pleca. Acum când a venit, fiica i-a interzis să pună mâna pe noră. Atunci eu i-am spus să rămână acasă deoarece copii nu te recunosc. S-a oprit, dar cu banii câștigați acasă nu faci nimic.

Mult timp am muncit în Rusia. Am muncit pentru am întreține copiii. Am doi copii și am rămas singură fără bani vă imginați cum a fost în anii 90. Am fost nevoită să plec și mulțumesc autorităților ruse că ne-au oferit acestă posibilitate de a munci.

Am două fete gemene. Una este plecată în Uniunea Europeană, alta în Federația Rusă. De ce nu vor să vină acasă? Când a venit timpul să plece noi cu soțul le-am întrebat: Unde plecați? Rămânem noi singuri, pentru cine am muncit, cui lăsăm tot ce am agonisit? Ele mi-au pus o întrebare?
Mamă dacă rărspunzi pentru viitorul copiilor mei noi rămânem în Moldova. Nu am găsit un răspuns la întrebare.

După 25 de ani de independență a Republicii Moldova, una dintre căile de legătură cu Rusia rămân trenurile de pe cursele internaționale. În vagoanele lor am întâlnim oameni care le-au atribuit un calificativ, de tren al vieții.

Sunt trenurile vieții. În prezent ele sunt practic pustii, dar acum câțiva ani ele circulau pline. Nu pute-am cumpăra un bilet. Aceste trenuri au hrănit familii. Dacă în perioada soviretică Trenurile Samara-Moscova a fost numit trenul plin de mezeluri, trenul Moscova Chișinău este numit trenul vieții. Dacă nu circulau aceste trenuri nu știu cum mi-aș fi ridicat copii. Fiul a absolvit Universitate. În primul rând vreau să aduc sincere mulțumiri Federației Ruse.

Tare ne mai verifică bagajele în vamă. Acum stau cu sufletul la gură să nu-mi arunce produsele pe care la am prin genți. Mă rog lui Dumnezeu să trecem cu bine vămile.

Dacă sunt e bine, dar vom ajunge la un timp când ele nu vor mai fi. Vedem în ce mergem în ce condiții.

Imediat ce pleacă trenul în cursă, pasagerii cu migală își aranjează locurile unde vor aștepta aproape 24 de ore sosire pe peronul gării Kiev din Moscova. Însă până a junge în Rusia moldoveni sunt nevoiți să treacă patru controale vamale. Primul este Vălcineț, unde însoțitorii de de bord le înmână tuturor călătorilor o declaraţie ce urmaează să fie dată de fiecare, grănicerilor ucraineni.

Prin aceiași procedură trec și călătoriii care revin în Moldova. În pofida restricțiilor impuse de autoritățile de la Moscova moldovenii nu pierd speranța de-a munci și a câștiga o bucată de pâine.

Avem patent. Plătim câte 4 mii de ruble în fiecare lună. După Anul Nou permisul de de muncă se va scumpi cu 200 de ruble. Va fi 4200 de ruble. Vă vine greu să munciții acum în Rusia? Sunt timpuri când ne este greu în funcție de situație. E mai bine să muncești acasă, caci eși acasă lângă copii și familie.

Dacă ați avea posibilitate să dați timpul înapoi, ce ați face? Înapoi, nu știu. Ați pleca la Moscova? Nu! Aș rămâne acasa să muncesc. De ce să plec la Moscova. Când urcați în tren atunci când veniți sau plecați simțiți ceva în suflet? Da… Simțim. Când plecăm am un sentiment de scârbă. Când venim avem sentimente de bucurie deaorece ne așteaptă copiii.

Cu lacrimi în ochi și de bucurie și de scârbă. Părinții trebuie să stea acasă alături de copii, dar să nu plece la 2000 de kilometri de Moldova la muncă. După câte urmăresc televizorul Rușii nu au nico ură pe noi. Ne iubesc și ne așteaptă. Ași mai adăuga că ne consideră de-ai lor. Pe plan politic: dacă noi ne batem joc de nei atunci și ei își bat joc de noi.

Când ar trebui să câștigăm pe loc acest ban să nu alergăm prin altă parte. Să nu-l facem pe Putin gospodar, nu-i adevărat el este gospodar căci are de unde, noi nu avem.

După de și-au împărtășit istoriile conaționalii noștri n-au ezitat să lase câteva mesaje conducerii de la Chișinău.

Să se gândească cu mintea trează, că mai există în jurul lor și poporul. Să hotărască problemele poporului. Să se intereseze cu ce trăiește el. Unde pleacă cu ce se ocupă. Încă zece ani și Republica Moldova va rămâne fără tineri. Eu merg la mama în sat și văd câte case sunt pustii.

”În Republica Moldova nu avem un stăpân. Avem nevoie de ordine. Ce fel de președinte avem? Un președinte de nimic. Ce depinde de el? Care sunt acțiunile sale concrete? El nu este în stare să formuleze câteva propoziții coerente.”

Moldoveni trăiesc foarte greu. Cum se descurcă pensionarii care au 600 de lei. Doar lună trecută am achitat 600 de lei pentru facturi, iar în acestă lună 800 de lei. Eu nu am acești bani. Poporul rabdă. Pentru că un flămând înțelege pe cel flămând. Unul sătul nu-l ințelege.

Le urez un An Nou, un an bun. O viață mai strălucită. Celor de la conducere le-aș spune că țara este o familie. Dacă vor să piardă cee ace mai este s-o țină tot așa. Ei vor pierde ce este mai scump, copiii.

Citește și

Comentariile sunt închise

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. AcceptăAflă mai multe

Hide picture